• Ca să fie sigur, Volosevici și-a lăsat, de ieri, o sticlă de lapte în fața Biroului Electoral Municipal
• Ganea a vrut să fure sticla, însă era lipită cu prenandez: glumăăă!
• Un paznic răutăcios l-a întrebat pe Volosevici dacă dă și el ceva, măcar o pensie municipală
• Deja vu! Au apărut iar niște hârtii de la Finanțele Locale în care se anunță că, de data asta, Volosevici scade impozitele
• În cinstea evenimentului, Nae Alexandri a țesălat două troleibuze
• Gică Sârbu a îmbrăcat maioul de sărbătoare, inscripționat cu St. Gheorghiu Bulls
• Nicoleta Crăciunoiu s-a baricadat într-un caiet de sarcini
• Eugen Prună își strânge jucăriile. Din pereți.
• Ca să-l tachineze pe Dobre, funcționarii îl strică pe hol „domnule Emil Constantinescu”
• Confuzie la BEM (Biroul Electoral Municipal): Calotă a venit cu Horia Toma, care a cerut două halbe
• Ca să scape de stres, Ștefan Grozea ține duble în fața BEM cu o cutie de vopsea albastră
• Tradiția e tradiție: un tufiș se plimbă după Volosevici și îl sună pe Dobre

Ştiam că suntem o naţie de tâmpiţi, dar nici chiar aşa, în asemenea proporție, adică jumate! Şi nu mă refer la câţi pică bacul, cu toate că şi melcul ăsta aleargă pe acelaşi culoar. Simt că deja vă sare muştaru’, dar lăsaţi!, că a fi tâmpit nu este chiar cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla. Nu înseamnă decât prost, idiot, imbecil, dobitoc, stupid, buimac, năuc, zăpăcit, tont, nătărău, nătâng, netot, nerod... Ce, e mai bine să fii hoţ? Ticălos?! Sau criminal!? Cum ar fi să fim o naţie de criminali, ai?, că mintea mea refuză să conceapă aşa ceva. Vedeţi, aşadar, că totul e relativ, iar a fi o naţie de tâmpiţi începe să devină, cum să zic?, dacă nu simpatic, cel puţin, suportabil.

Dacă trăiam într-o țară în care societatea ar fi fost ocrotită și administrată în cadrul unui sistem judiciaro-fiscal puternic, eficient, aflat în slujba comunității, nu sugrumat de indolență și corupție, ancheta asasinării unui interlop era urmată de o altă anchetă simplă, cu implementare rapidă: care este sursa celor câteva sute de mii de euro jucate sau împrumutate la barbut? Trei zile termen de justificare, după care potopul pe ei.

• Alianța PSD-Pro România este o dovadă în plus a faptului că domnul Cristi Ganea n-a reușit să se deblocheze din tocul ușii, așa cum am relatat, în exclusivitate, AICI
• În cinstea noii alianțe, șaormeria de lângă PSD a lansat „Antanta cu de toate”
• La conferința alianței PNL-USR/Plus, pe Mihai Polițeanu era să-l ia vântul de pe clădirea primăriei, noroc cu Iulică Dumitrescu care i-a băgat două bilete la ordin în buzunare, care l-au fixat cu picioarele pe pământ
• Momentan, cele două alianțe îi caută pe nepoții generalului Berthelot, ca să le organizeze politic
• Istoria va înregistra și un armistițiu, denumit „Miracolul dinainte de Crăciun”, când pesediștii și peneliștii se vor îmbrățișa, vor schimba între ei contracte cu statul și își vor îngropa, creștinește, lipitorii de afișe căzuți la datorie
• Ambele tabere duc dorul acelor vremuri când Nae Alexandri căuta prin chiloții pesediștilor fluturași denigratori. Între timp, Nae nu mai caută fluturași, ci bilete
• Radu Oprea are probleme în susținerea lui Cristi Ganea, fiindcă îl doare spatele
• Fane Grozea este efectiv scârbit de aceste jocuri politice
• Să nu-l uităm pe Emil Calotă, care se declară, momentan, neutru
• Nici pe Tony Pințoiu, care sperie șoferii de pe un afiș din Valea Călugărească

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Vorbesc des cu prietenii mei rămași în România. Cu mici excepții, toți îmi spun că în țară lucrurile merg din rău în mai rău. Observ și eu asta, pentru că citesc zilnic știrile din România.

„Partidul e-n toate/ E-n cele ce sunt/ Şi-n cele ce mâine vor râde la soare.” Aşa începe o poezie care a făcut epocă, la vremea ei, fiind recitată peste tot, de la modestele serbări şcolare şi până la monstruoasele spectacole omagiale… şi continua: “E-n holda întreagă şi-n bobul mărunt,/ E-n pruncul din leagăn/ Și-n omul cărunt,/ E-n viața ce veșnic nu moare” (“Partidului”). A fost scrisă de George Lesnea, dar numele autorului are mai puţină importanţă, din moment ce poezia continuă să fie atribuită şi azi ba lui Dan Deşliu, ba lui Mihai Beniuc, ba cine ştie cărui alt poet de curte comunistă, pe ideea că tot o apă şi-un pământ….

Am stat ceva vreme și m-am tot gândit dacă să scriu despre mirobolanta alianță anunțată mai ceva ca vaccinul antiCovid. Care s-a petrecut la Prahova, mai exact în Ploiești pe acoperișul Primăriei. PNL a bătut gheara cu USR și PLUS ca să înhațe scaunul de la Consiliul Județean. Nimic rău până aici. Trebuia la un moment dat ca dreapta să-și arate tricepșii. Numai că...

Politicienii cu politicienii, săracii cu săracii! Odată cu introducerea măștii obligatorii, a devenit aproape imposibil să mai recunoști care politician bagă mâna mai adânc în bugetul public, fiindcă toți sunt mascați, ca niște bandiți adevărați ce sunt. „Practic, masca le completează, în mod armonios, aspectul. Până acum furau la costum, pozând în tipi culți, de bun simț. Era un chin! Acum, după ce și-au pus mască, se simt și ei în largul lor, ca niște tâlhari adevărați”, explică epidemiologul Emil Calotă, făcând cu ochiul de după mască.

„Au trecut 77 de ani de când eram tânăr și am bombardat Ploieștiul, văd că nimic nu s-a schimbat”, declară, emoționat, un veteran american, uitându-se emoționat la gropile din Ploiești. „Ce frumos au conservat orașul, parcă ieri am dat ture deasupra MC Donalds Nord, this is incredible”, explică John Stanian, acum în vârstă de 97 de ani. John a zburat din Libia având la bord 800 de kilograme de trotil, pe care l-a aruncat deasupra șoselei Vest, în zona Lămâița. „Au tras nemții în noi cât au tras, dar cel mai greu a fost cu antiaeriana românească, care folosea cornete cu bold. Anyway, it was very bad, m-am întors acasă cu fundul ciuruit”, explică John Stanian delegației oficiale formată din primarul Adrian Dobre și city managerul Teodora Marin, care l-a și întrebat pe om dacă a adus cafea din state.

Uite, n-am ce face şi mă f. şi pe mine o grijă. Câţi membri de partid or fi în ţara asta?! Așa… toți la un loc, nu contează culoarea carnetului și nici cotizația la zi, membru să fie. Nu sunt chiar atât de disperat, ca să mă intereseze câţi are fiecare partid în parte. Şi, oricum, n-aş afla adevărul, fiindcă ăştia mint şi când numără, nu numai când respiră. Aş vrea să aflu doar câţi sunt în total. Cu toptanul, cum zice moldovanul, normal că sunt priviţi de către politicieni ca o turmă de credincioşi, adevăraţi bigoţi politici care, în tratatele de politologie, sunt numiţi, uşor maliţios, “electorat captiv”. Deci, să fie un milion? Când sunt întrebaţi intempestiv de către vreun reporter cu caş la gură: Câţi membri numără partidul dumneavoastră?, dacă nu-l iau la mişto pe novice, şefii de partide dau ochii peste cap, înghit în sec şi îndrugă cai verzi pe pereţi, scuipând la repezeală ceva ce poate semăna cu nişte sute de mii. Hai, să fie un milion, în total.