Dacă eu scriu acum o frază, să zicem asta: ”Prostia este periculoasă, fiindcă prostul scoate ceva din context, face o observație stupidă asupra acelui ceva, elaborează ad hoc sau, cel mai adesea, preia o teză cât mai aberantă posibil, și, în cele din urmă, sclipind de suficiență de sine și doldora de certitudini false, se înverșunează agramat și se avântă nebunește în a da și a răspândi soluții dintre cele mai fanteziste, comițând deja un rău aproape ireparabil care, amplificat la scara întregii societăți și, conexat cu tot felul de alte fenomene psiho-sociale și cultural-economice, poate să declanșeze evenimente grave, cu consecințe catastrofale”… deci, dacă eu am scris deja această frază, cu siguranță se vor găsi mulți care să-mi reproșeze, în cel mai bun caz, doar ironic, dar nu exclud deloc varianta grosolană, sau direct obscenă, că: ”Bine, mă, deșteptule, ești tu deștept care te pricepi la toate și faci pe nebunu’ că dai tu lecții la toată lumea, dar cine spune că ai tu dreptate și nu prostul ăla așa cum îl jignești tu pe cel care gândește altfel decât tine”. Și, cu asta, dialogul s-a terminat, comunicarea este blocată, taberele stau față în față, ostilitățile pot să izbucnească oricând.

Dintr-un oraș aflat la 2.250 de kilometri de orașul natal l-am întâlnit pe englezul care a vizitat Ploieștiul. Înainte de a intra în poveste trebuie să spun că britanicii sunt oameni curioși, mai ales cei de vârsta a II-a și a III-a. Toți cei care întreabă „de unde ești“ nu se mulțumesc să afle doar țara de proveniență ci și orașul, zona.  Asta pentru că ei sunt foarte plimbăreți și foarte mulți au vizitat zona Transilvaniei, extrem de promovată aici de agențiile de turism. Eu le explic că Ploieștiul e orașul acela petrolier care fost bombardat de aviația americană în al Doilea Război Mondial. Mulți britanici vin în România la campionate de darts sau biliard, snooker organizate la București sau Sibiu. Alții vin pentru competiții de raliu, despre care nici nu se aude la televiziunile noastre.

Gonind pe autostradă cu 130 la oră, apuc să văd, totuşi, un indicator mai aparte, altul decât cele rutiere: MUZEJ MOTOCIKLOV. Atâta tot, adică de ajuns doar pentru a mă nedumeri: Dom’le, ăştia chiar au un muzeu al motocicletei?! Vă daţi seama şi după indicator, nu numai după autostradă, că nu era la noi. Se întâmpla undeva în Slovenia. Ajuns acasă, normal că am dat buzna pe internet. Da, în comuna Vransko, există un muzeu al motocicletei, cu o colecţie de peste 100 de piese, excelent conservate, profesional etalate, cu piese şi subansamble, cu date şi informaţii despre istoria industriei de motociclete, despre modele, despre concursuri, campioni, performanţe etc. Ştiţi cum e cu internetul – îi dai un minut şi-ţi ia toată ora. Şi aşa afli că la Solihull, în Anglia, există Muzeul Naţional al Motocicletei, cu 850 de exponate, etalate pe vreo patru hectare, că în Germania se află ceva asemănător – expoziţii permanente de motociclete în diverse muzee de tehnică şi industrie. Să nu credeţi că la noi nu... Prin 2009, la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, a fost o “expoziţie de motociclete clasice şi de epocă”, deschisă vreo lună şi ceva, despre care citez opinia unuia care a văzut-o:  “din păcate nu pot să o recomand prea călduros. În total sunt 21 de motociclete din care 4 - 5 îngriite şi faine (...) În rest, parcă le-au strâns dintr-un hambar părăsit şi le-au aruncat acolo”. În replică, dau şi opinia altuia, despre muzeul din Slovenia: “Muzeul (…) dispune şi de locuri de cazare ieftine şi restaurant, adică o excursie cu motorul până acolo ar fi perfectă pentru orice motociclist interesat un pic şi de istoria motocicletei, nu numai de cum să te dai pe o roată“.

Pentru că e sezon estival, iar românul vara își face plaja, iar iarna Crăciunul, sute de mașini s-au înghesuit să ajungă pe insulele grecești ca să-și deșarte degrabă doritorii de plajă, soare, ouzo și zorba grecul, că e la modă.

De la 2000 de kilometri depărtare o veste pe care cred că mulți o așteptați mi-a atras atenția și m-a făcut să mă bucur că sunt ploieștean. Da, deci se poate! Acu, dacă trece și covidu, Smiții din Anglia, Hanșii din Germania, Pierrii din Franța, Van Gohii din Olanda și chiar cioplitorii de bumerange din Australia, vor striga în cor că cea mai mare dorință a lor e să vină în valuri și să viziteze orașul ”aurului negru”. Și le vor explica rudelor, prietenilor și necunoscuților întâlniți la coadă la supermarket că obiectiv turistic mai bun de vizitat nici că nu se mai există pe lumea asta. Taj Mahal? Neee. Piramidele? Niște vechituri. Parisul? Fii serios, mon cher. Ploieștiul. Ăsta e noul trend pe radarul oricărui turist care se respectă străbătând lumea cu rucsacul în spate, cu camera foto de gît și selfie stickul în buzunar.

După ce, în zi de leafă, trăieşti emoţia nervoasă, dar sublimă, că, în fine, şi cardul tău este un card ca toate cardurile, deci, cu banu' pe el, te apropii de bancomat deja întărit sufleteşte. Asta e! Bagi codul, dai să-ți vezi soldul… mda, momentul adevărului, banca și-a luat deja ce i se cuvenea, din... atâta salariu, ți-a rămas doar… atâta, banii tăi... te-ngălbenești puțin, da' trece repede. E, tot e bine! Măcar nu ești singur pe lume. La o adică, poți să te împrumuţi și luna asta la bucăţica aia de plastic. Fiindcă supermarketul a ajuns ca biserica, te duci numai duminica, împreună cu familia, acum te învârţi o oră prin Hale, reuşind performanţa de a umple o jumătate de sacoşă cu numai 150 de lei. Mai cumperi şi de pe platou de vreo 50 de lei, e vremea cireşelor, nu?, plus că pofteşti la nişte cartofi noi înăbuşiţi cu ceapă verde şi mărar... În fine, un sfert de oră cu tramvaiul, te ralaxezi, făcând nişte exerciţii de imaginaţie.

• Lui Florin Anghel i-au rămas trei lucruri mici în viață: Puloverul, Dragoș Gunia și Vali Marcu
• Când subsemnatul deținea o sărăkie de Dacia 1310, Marcu se plimba cu un Passat din 2000 full option. De unde și textul ăsta plin de venin
• Valentin Marcu este un politician credincios: pe vremuri, căra o cruce în spate împreună cu Dragoș Gunia, alt credincios fanatic
• Când subsemnatul deținea a doua Dacia 1310, Gunia se plimba cu un Bmw X5. De unde și textul ăsta izvorât din ranchiună
• Vali Marcu e atât de pitic, încât are urme de clanță pe frunte
• George Botez este mai mare, dar Botez își permite, fiindcă este exorbitant de bogat
• Vali Marcu a scăpat de armată la propriu, adică pe sub ușa cabinetului medical
• Ultima dată când Vali Marcu a jucat biliard, el era bila 8

Pamflet. Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Foto: Facebook/Valentin Marcu

Nu încerc să demolez niciun mit legat de eficiența și operativitatea Occidentului, nici să trec în partea cealaltă ca să ne scuzăm defectele noastre cronice. E doar o poveste banală cu dorei locali, britanici. După multe ezitări, am decis să schimb cauciucurile pe față deja foarte tocite. În plus, riști și o amendă dacă te oprește poliția, deși acest risc este minimal. Aici poliția nu oprește pe nimeni, doar patrulează toată ziua cu mașinile prin oraș. Am schimbat anvelopele frontale la un service, mai de cartier. Băieții muncesc cam ca la noi, doar că nu au berea dosită după compresor. Fac glume de șantier și sunt mânjiți de negreală pe toată fața. Am achitat și am plecat. După vreo 3-4 zile un huruit dubios începea să sa audă de sub mașină. Zgomotul creștea ca intensitate.

Astă vară, când concediile erau non-covid, adică aproape omenești și pe patru roți, plus un cort, circulam de trei zile fără bec – fază scurtă, pe stânga, nu din indolență, ci pentru că pe Valea Loarei e mai greu să găseşti un service decât un castel. Asta, până la Bracieux, când, la ieşirea din camping, un domn scund, suplu şi agil… comme un tigre, tipul “fără astâmpăr”, îmi face semn cu amândouă mâinile, clătinându-şi capul şi rotindu-şi ochii (nu ştiu cum reuşea), în orice caz, foarte sugestiv: Mec, vous avez un gros problème! Ştiu, ştiu, bine, merci beaucoup, pas grave!, fac eu pe deşteptu’, încercând să-l ocolesc, fiindcă omuleţul se postase la trei metri de maşină şi continua să dea din cap şi să-mi arate farul din stânga.

Surse medicale din cadrul Covid-19 ne-au informat că aparatul PCR de la Spitalul de Pediatrie Ploiești a fost infectat cu CoVid-19. Scula care este nouă și a fost montată recent nu este doar bolnavă, însă dă rezultate zilnice neconforme cu aparatul PCR de la Spitalul Județean, care n-a luat CoVid și mai nimerește și rezultatul corect. Ăsta de la Pediatrie cică a fost obraznic de mic, fiind pila conducerii, care face ce vrea cu personalul medical, dar și cu micii pacienți.